În mai ne aducem aminte să mai iubim!
Amintirile mele culinare din copilărie și ce dau mai departe astăzi
Mă bucur de luna mai ca un copil mic, îmi amintește de copilărie, de grădina bunicii, de florile mamei care începeau să înflorească în curte, de colecția de rochițe pe care le îmbrăcam la școală, de răsadurile de legume pe care le udam disciplinat în fiecare seară, de grădina de căpșuni imensă pe care o avea bunica Elena și de cele mai gustoase cireșe enorme pe care le găseam doar la bunelul Orest în grădină.
Alergam de la școală entuziasmată ca să iau prânzul la bunica Victoria pentru că știam că după borșul ei delicios cu carne de rață și lobodă o să facem cel mai bun desert din lume – căpșune cu smântână și miere. Culegeam căpșunele, iar bunelul Orest sau tata se duceau la stupul de albine și colectau miere și faguri. Vai, scriu aceste rânduri și mă emoționez profund pentru că sunt atât de recunoscătoare pentru copilăria pe care am avut-o și pentru că am gustat din acest sens al fericirii, pe de o parte plin și pe de altă parte simplu.
Vă povestesc aceste momente atât de intime și dragi pentru mine pentru că de foarte multe ori sunt întrebată: “Angelina, tu de când ai început să ai un stil de viață sănătos?”, iar răspunsul meu este întotdeauna – nu cunosc un alt stil de viață. Nici în adolescență nu am fost tentată și nici interesată să descopăr alimentele procesate. Am mâncat o singură dată în viață de la o colegă o jumătate de cheeseburger și înghețată de la McDonald's pentru că voiam să înțeleg de ce toată lumea mănâncă așa ceva. Le-am aruncat. Legat de dulciuri, normal că am mâncat și eu la întâlnirile romantice Rafaello, însă mama întotdeauna îmi punea ciocolate de la Bucuria cu prune uscate și nuci și biscuiți de casă în valiză când plecam la Cluj-Napoca. Chipsurile, covrigii, croissantele, parizerul și cașcavalul topit – nu m-au interesat niciodată.
Vă gândiți acum că poate sunt o norocoasă, o răsfățată sau că am primit o educație strictă acasă. Nu, am plecat de acasă la 15 ani să fac liceul în Cluj-Napoca, aveam libertatea să mănânc și să fac ce vreau, însă cred că părinții mei au reușit altceva – să-mi educe gusturile mâncării adevărate și să mă învețe să gătesc.
Nu mai știu exact ce vârstă aveam, însă cred că pe la 10 ani știam să-mi fierb hrișca și îl hrăneam și pe fratele meu, iar mama și bunica întotdeauna m-au implicat în activitățile casnice. Eu nu pot mânca o mâncare care nu are gust de casă și da, recunosc, sunt foarte pretențioasă la acest capitol. Așa mi-am educat papilele gustative în timp.
Mi-am gătit mâncare cât am fost la liceu și la facultate, mă organizam în așa fel încât să am mâncare simplă și proaspătă în fiecare zi. Pe atunci nu înțelegeam toate puzzle-urile nutriționale, însă simțeam că-mi face bine și că mă simt excelent.
Nimeni nu mi-a impus, nu m-a forțat și educat cu duritate în această direcție, iar relația mea cu mâncarea clar își are fundamentul plăcerii, conexiunii și bucuriei implementat de acasă.
Până astăzi păstrăm tradiția prânzului de duminică în familie, mama ne adună, ne gătește mâncarea din copilărie și asta aduce atâta bucurie. Fac și eu cu Mark exact ce au făcut părinții mei cu mine, îl las lângă mine, îl implic în proces, îi răspund la întrebări, mergem la piață și facem din fiecare masă o sărbătoare. Nu îi impun nicio limită, el alege ce mănâncă, ce vrea, ce îi place și desigur ce vede la mine.
Am primit deseori comentarii despre faptul că – Mark este băiat, ce-l tot țin în bucătărie 😅. Am rămas un pic blocată pentru că eu credeam că am depășit de mult aceste tipare. În primul rând consider că un bărbat care știe să gătească sau este interesat de hrană este un lucru absolut normal, nu va avea nevoie de o “mamă” care să-l hrănească, ci de o soție cu care să facă lucrurile împreună. Iubirea față de hrana adevărată nu ține de sex masculin sau feminin, ține de respect față de corpul tău, de sănătatea ta, de rădăcinile tale.
Hrana este informație, nu doar grăsimi, proteine și calorii. E informație despre cine ești, unde te afli, ce anotimp este afară. Hrana este cea care-ți hrănește ADN-ul ca tu să-ți exprimi potențialul în viață. ADN-ul tău recunoaște altfel ceva familiar și asta este și motivul pentru care te simți atât de bine și ai un entuziasm aparte în interiorul tău când guști din mâncarea ta preferată din copilărie.
Să nu uităm că de sănătatea noastră depinde inclusiv exprimarea benefică a genelor, atât a copiilor, cât și a nepoților noștri.
Mai țineți minte acea poză despre care v-am povestit în discursul meu de la Biotiful Summit 2023 în care am explicat că noi existăm deja în burtica bunicii când a fost concepută mama noastră?
Iar dacă nu ai văzut prezentarea completă, o găsești pe canalul meu de YouTube absolut gratuit.
Nutriția este fascinantă, este un instrument puternic care ne ajută să reușim în viață pe toate planurile și, chiar dacă nu este tot ce avem nevoie, nu putem să pornim la drum fără acest fundament. Indiferent de câtă yoga, terapie, respirație, saună, ritualuri, ayahuasca, constelații nu am face – corpul tău are nevoie de hrană, de nutrienți, de informație. E primul limbaj de comunicare pe care îl ai cu tine! Și da, pentru o expansiune a conștiinței, ai nevoie de un ficat sănătos, de o inimă sănătoasă, de un sistem digestiv robust, de o limfă activă, de o glandă tiroidă hrănită cu nutrienți etc. Suntem pământeni, suntem ființe ce împărțim o lume numită Mama Pământ, bucurați-vă de tot ce vă oferă – primiți și onorați.
Vă dați seama cât de fericiți suntem că trăim într-o țară unde cresc flori de soc, înfloresc bujorii, avem lobodă, leuștean, apă de mesteacăn, căpșune care au gust, corcodușe acre, lacrimioare în pădure și rândunele care aleargă de zor în mai să-și termine cuibul?
Iubesc această țară, iubesc ce sunt, iubesc acest Pământ și zilnic fac un gest mic pentru a-mi onora rădăcinile, așa că astăzi vreau să împart cu voi rețeta bunicii mele de Borș cu lobodă.
Dar până să facem borșul cu lobodă, vă propun să facem borșul propriu-zis și cred că nu este nevoie să vă las aici multitudinea de beneficii ale acestui aliment fermentat, abundent în probiotice și complexul de B-uri:
150 de grame de tărâțe
75 de grame de făină de porumb
3,5 grame de drojdie
800 grame de apă călduță
Dăm în clocot 1 litru și jumătate de apă și o lăsăm să se liniștească.
Într-un vas de lut, de ceramică sau emailat (nu într-un vas transparent), amestecăm tărâțele, făina de porumb, drojdia și cei 800 ml apă cu o lingură de lemn, apoi acoperim cu un prosop și lăsăm într-un loc călduț timp de aproximativ 20 de minute pentru a începe procesul de fermentare.
Adăugăm frunze de dafin, crenguțe de vișin, mărar, cimbru și boabe de leuștean. Turnăm apa pe care am dat-o în clocot. Acoperim vasul cu un capac și îl înfășurăm într-o pătură sau un material gros pentru a-l menține cald. Depozităm într-un loc călduț. Amestecăm în borș la fiecare 12–14 ore. Începând cu 36 de ore de la preparare, puteți gusta borșul pentru a vedea dacă s-a acrit.
Când vă place gustul obținut, strecurați amestecul și îl puneți la frigider. Păstrați din drojdia rămasă cam jumătate din cantitate la frigider. Pentru prepararea unei noi cantități de borș, adăugați o mână de tărâțe proaspete și o lingură de făină de porumb.
Rețeta de borș de lobodă:
Carne: osso buco sau pulpă/piept de rață
Ceapă roșie de primăvară
Cartofi noi, 5–6 buc
Morcov, 2 buc
Păstârnac, 1 buc
Rădăcină pătrunjel, 1 buc
1 legătură de leurdă
Jumătate de legătură de leuștean
Sare, piper, frunze de dafin
Verdeață – mărar, pătrunjel
Dacă nu aveți timp să faceți rețeta de borș, puteți adăuga la final 2–3 linguri de oțet balsamic maturat.
Puneți carnea la fiert cu o ceapă tăiată în 2 și frunze de dafin. Lăsați să fiarbă la foc mediu cât considerați că este nevoie în funcție de carnea pe care ați ales-o.
Când carnea este aproape gata, puneți în cratiță o lingură de unt ghee și adăugați treptat peste ceapă tocată, păstârnacul, morcovul, rădăcina de pătrunjel și amestecați până se pătrund ușor legumele. Adăugați 2–3 linguri de sos de roșii împreună cu carnea pe care ați scos-o de la fiert, puneți capacul și lăsați să se pătrundă cât curățați cartofii noi. Puteți să-i păstrați și cu coajă dacă sunt noi, doar să-i spălați foarte, foarte bine.
Adăugați cartofii și apoi apa în care a fiert carnea. Lăsați totul la foc mic, cu capac și doar mai amestecați câte un pic. La mine a durat totul în medie 40 de minute.
Spre final, adăugați sare și piper, tăiați leușteanul și loboda și le puneți în cratiță peste borș cu 2–3 linguri de oțet balsamic sau 100 ml de borș proaspăt fermentat.
Mai lăsați totul 5 minute și opriți focul. Puneți capacul și lăsați să se infuzeze totul înainte de a fi servit.
Tăiați mărarul și pătrunjelul, puneți borșul într-o farfurie, adăugați verdeață proaspătă deasupra, o linguriță de smântână de calitate și bucurați-vă de această masă hidratantă, caldă, cu miros de primăvară.
Vă las aici și rețeta de anul trecut și modalitatea mea simplă de a face socată, pentru că zilnic am inboxul plin de mesaje.
Pe canalul meu de YouTube, în această săptămână veți găsi un podcast extraordinar realizat cu Tatiana Rudacevschi, specialist în Psihologia Numerelor și o femeie deosebită cu o viziune specială despre unicitatea fiecăruia dintre noi.
De altfel, nu uitați să vă opriți din ritmul alert și să vă uitați în jurul vostru cât e de frumos totul în această zi de mai. Să ne respectăm și onorăm locul unde trăim, călcăm, respirăm, iubim. Să stați măcar 10 minute dimineața la soare, să vă bucurați de un apus în brațele celor dragi și să faceți din fiecare masă o sărbătoare prin care ne onorăm corpul fizic.
